Prietenii lui il asteptau de ceva vreme in centru, intr-un bar mai mult al romanilor. Mergeau acolo majoritatea celor pe care ii cunostea, dar putini erau cei pe care ii considera prietenii lui. Chiar doi erau la numar, doar in ei avea incredere, ca erau de la el din zona, si mai iesise cu ei si in Bargau, pe vremea cand era si el un copil, un tanar fara de nici o grija, un neinfricat, un baiat de gasca ce nu se temea de nimeni, pentru ca stia ca la greu vor sari prietenii lui, asa cum si el sarea de fiecare data cand unul din ei avea “treaba” cu vreun smecher. Ce vremuri, ce prieteni, nu-i pasa de nimeni, cu toate ca nu era nu stiu ce barbat. Acum stateau cativa la masa, beau, si il asteptau pe el sa iasa de la lucru. Sosise, ii saluta pe toti, pe unii nu ii cunostea si facuse repede cunostinta cu ei, dar nu le retinuse numele, nu ii era in fire sa retina nume, dar figurile lor amuzante, cum i se parea lui le retinu, erau si ei niste tarani, crescuti cu greu de parintii lor, obisnuiti cu munca grea, cu umblatul in coasta dupa lemne. dupa un ban castigat cinstit, cum ziceau ei.
Acum se afla la masa cu toti acei prieteni ai lui, din care avea incredere doar in doi, in George si Mihai, pe cei doi pe care ii cunostea mai demult. Era trist, mesajul acela pe care il trimise Alexandrei il necajea, i se parea ca nu ar fi trebuit sa ii spuna, se gandea ca nu ar fi trebuit niciodata sa ii spuna ce simte el pentru ea, le-ar fi fost mai usor amadorura, mai ales ei, care traia deja o iubire, la ce folos sa-i mai strice el acea iubire cu iubirea lui, ce nu isi avea locul in inima ei. Ea il considera cel mai bun prieten, deci, iubirea lui era degeaba, o traia pentru nimic, pentru ca ea nu simtea acelasi lucru.
- Mircea baiete, ce ii cu tine? il intreba Mihai.
-Ninic, sunt doar obosit de la lucru.
-Eh, lasa, nu ne minti pe noi cu de astea, ca stiu eu ca nu ii asa obositor lucrul tau. Ai vorbit cu ea? Hai spune-ne! Stiu ca tot la ea te gandesti tot timpul.
Mircea se enerva, nu putea sa creada ca prietenul lui facea glume pe seama lui, dar isi dadu seama ca era doar o gluma nevinovata, fara intentia de a-i face rau, trebuia sa recunoasca si el in fata tuturor ca era indragostit. Da trebuia sa spuna cu voce tare: “SUNT INDRAGOSTIT” si ce?, ce daca is? si voi a-ti fost, dar voi nu aveti taria de a recunoaste, asa ca nu sunteti cu nimic mai buni ca mine
- Nu, nu am vorbit cu ea, si nici nu cred ca o sa mai vorbesc, sunt destule pe lumea asta, de ce m-as gandi eu numai la ea?
- Pentru ca o iubesti ma prostule, ii zise George.
- Da, aici ai dreptate, acum m-ai prins. Dar hai, gata, sa lasam treburile astea, ca pe voi nu va ajuta cu nimic. Ce beti?
Uitasera toti despre ce au inceput sa vorbeasca, uitasera de iubirea lui Mircea, uitasera, de problemele lor si s-au pus pe baut. Era sambata, a doua zi niciunul dintre ei nu avea de mers la lucru, asa ca s-au pus toti pe baut. Mircea lua prima tura, apoi fiecare cate una si se simteau bine. S-au imbata bine toti, nu mai aveau nici o retinere, fiecare isi spunea durerea, au inceput cu confesiunile, a venit si randul lui Mircea, “Hai spune-ne ce te doare!” il indemnau toti, “Hai ma nu fiti rai, ca nu am chef acum.”, “Deci ma, acum toti ne-am zis durerile si necazurile, ai mai ramsa tu, asa ca baga mare!”, “Bine, fie cum vreti voi. Am cunoscut o fata de mai bine de o jumatate de an, am inceput sa vorbim pe mess, am ajuns sa ne cunoastem, si cu timpul m-am indragostit de ea, ajungand sa o cunosc, sa vad ce gandeste, mi s-a pus la inima. Dar degeaba, ca ea are prieten la care tine destul de mult si n-am nici o sansa. Mi-a spus de nenumarate ori ca ma considera unul dintre cei mai buni prieteni ai ei, dar asta nu ma ajuta cu nimic, pentru ca eu m-am indragostit nebuneste de ea, ca un prost, asta ii blestemul meu cel mai mare.”
– Eh lasa prietene, astea nu is necazuri, iti spun eu, ea nu merita iubirea ta, ai gresit indragostindu-te de cineva care iubeste alta persoana. Intelege-ma, ea nu merita sa te necajesti atat din cauza ei, ca sunt destule pe lumea asta care ar merita, si pe jumatate, iubirea ce i-o porti ei, crede-ma, ii spuse Mihai. El avea 29 de ani si trecuse prin multe in viata lui, si el a avut destule prietene cu care se gandise sa se insoare, dar nici una nu a fost sa fie acea aleasa.
Ceilalti il aprobara pe Mihai si au inceput sa strige toti in cor, parca: “Maaa, ea nu te merita!”.
- Bine fratilor, zise George, haideti sa-l lasam pe Mircea cu iubirea lui neimpartasita (radea) si sa ne vedem de treburile noastre. Uite ce propun eu, am un leac pentru Mircea si pentru voi prieteni, hai sa mergem la femei, cunosc eu un bar , aveti incredere, radea iar George plin de incredere, de parca el ar avea solutia la problemele fiecaruia.
Au plecat cu totii inspre acel bar de care se mandrea George. Se afla langa plaja, la marginea orasului, Balandro se numea, Mircea incerca in gand sa traduca acel nume, dar nu ii iesea nicicum. La usa se aflau doi negri, pe cat de negri pe atat si de mari, le-au cerut buletinele la toti, cica cei care nu aveau 21 de ani nu aveau ce cauta acolo. Inauntru lumina obscura, plin de lume, majoritatea barbati, imprastiati prin toate colturile, pe la toate mesele, iar prin fata lor se plimba cate-o fatuca asa de imbracata incat ii puteai masura lungimea sfarcurilor sau chiar diametrul intimitatii sale. “Aici sunt cam 150 de fete gata sa se ocupe de tine la orice ora” zise George, cu acelasi zambet al lui. Ceilalti erau toti furati de mrajul fetelor care se plimbau prin fata lor, ademenindu-i cu un zambet, sau cu o privire calda, altele insistau chiar cu sanii lor voluptosi pentru ca sa fie sigure ca “victimele” o sa le intre in plasa. Rand pe rand au cedat toti, Georg a fost primul dintre ei, se parea ca e un client fidel, il cunosteau fetele, toate il salutau cu un zambet larg. Au urmat ceilalti, fiecare cedand tentatiei, “demonul” ii atrase pe toti in plasa, doar Mircea a ramas la bar savurand cu pofta whiskey-ul cu redbull pe care i-l cumparase Mihai, el nu avea chef de acele “pacatoase”. “Vamos arriba?” l-au tot intrebat cateva amazoane, “No, no!” le raspunse el cu un zambet fortat, ca nu cumva sa le jigneasca si sa fie aruncat afara.
- Hola! ii aruncase in fata o bruneta subtirica ce se asezase langa el.
- Hola guapa! (salut frumoaso).
- Que tal? (ce faci) intreaba ea.
- Muy bien, y tu, como van las cosas? (foarte bine, si tu, cum merge treaba?), zi-se el zambind.
- Auzi? Ce zici daca mi-ai cumpara ceva de baut?
- Esti romanca? intrebase el mirat.
- Da, dar asta nu conteaza, te-am intrebat ceva.
- Aaa, da!, Ce ai vrea?
- Ce bei si tu.
-Ok, ca si facut. A venit bautura si fata bau whiskey-ul ei dintr-o sorbitura, fara sa clipeasca.
- George mi-a spus ca esti indragostit, e adevarat?- Cee? El te-a trimis la mine?
- Da, dar nu asta conteaza, raspunde-mi la intrebare.
- Da, sunt. Raspunse el, rusinat oarecum. Dar de ce ma intrebi?
- Doar asa, sa facem conversatie, zambise ea. Am vazut ca le-ai refuzat pe celelalte, de ce?
-Pentru ca nu am chef.
-Nu te cred.
- De ce?
- Pentru ca nu te cred, ma minti.
- Stai putin, cum adica sa te mint? Ce as avea eu sa te mint? Ca nu stiu nici macar cum te cheama.
- Roxana, ii intinse ea mana ca sa se prezinte. Atunci observa el decolteul, sanii ei erau bine tinuti de sutienul ei alb de matase, despartiti unul de celalalt, de parca ar fi fost certati, sfarcurile parca incercau sa iasa din stransoarea sutienului, parca sopteau “ajuta-ne sa iesim de aici”, i se parea amuzant ce ii trecea acum prin minte si de abia se abtinea sa nu rada.
- Mircea, imi pare bine. Cum ai dedus tu ca te-as minti?
-Pentru ca vad ca esti dus cu gandul in alta parte, foarte departe de aici.
- Acum tu stii prea multe, ce ti-a mai zis George?
- Nimic, doar atat, ca esti indragostit si sa am grija de tine.
- Serios? Si cum ai putea avea grija tu de mine?
- Vrei sa vezi?
- Acum incerci si tu cu “Vamos arriba”?
- Nu, eu nu o sa insist, trebuie doar sa vrei, zambise ea.
- Mai bem ceva?
- Da, daca tu vrei. Mai comandase doua whiskey-uri, le-au baut amandoi repede dupa care ea il lua de mana si il trase dupa ea pe niste scari inguste pana la primul etaj al localului, pana in camera 12, “probabil asta o fi camera ei unde ii duce pe toti slabanogii ca mine” gandea in sinea lui Mircea in timp ce intra in camera ei.
- Stii regulile localului nostru?
- Nu, nu am mai fost in asa localuri, aveti si reguli? intreba el ironic.
- Da, lasa-te pe mana mea.
- Stai putin, va trebui sa iti si platesc pentru asta nu?
- Stai linistit, s-au ocupat prietenii tai de asta, esti al meu acum.
- Ah, ce dragut din partea lor.
A inceput sa-l dezbrace usor, mai intai tricoul, l-a tras usor si il arunca intr-un colt al camerei, apoi ii desfacu usor fermoarul de la blugi, il privise direct in ochi, el zambi, imbatat de multumire, sau de whiskey-ul ce il bause fortat, ii trase pantalonii jos, il impinse pe pat si ii arunca si pe acestia peste tricou, el statea linistit ca un miel la taiat, urmasera boxerii, pe care ii trasese incetisor, privirea si zambetul ei pervers luau parte la fiecare miscare a ei. A venit randul ei sa renunte la ce avea pe ea, isi desfacu sutienul far nici o ezitare si il arunca si pe acesta undeva incamera ei, apoi urma bikinii ei de matase alba pe care ii trasese usor, in intunericul camerei observadu-se putin din ceea ce avea ea de oferit. Acestia au urmat aceeasi destinatie ca sutienul, de parca totul ar fi fost regizat.
- Acum trebuie sa mergem la duş. spuse ea cu calm, de parca ce s-a intamplat pana atunci nici nu a avut loc.
Au intrat sub duş amandoi, fara nici o urma de imbracaminte pe ei, apa era calduta si ea il spala pe toate partile corpului. oarecum sa se asigure ca e curat, parca l-ar fi perchezitionat de ceva microbi ce i-ar fi fost daunatori ei, se gandea in momentul acela Mircea.
- Acum esti curat, putem merge in pat, zise ea.
Mircea nu se mai putea controla, nu mai fusese asa controlat de o femeie cand era vorba de sex, normal el trebuia sa conduca, el trebuia sa decida urmatorul pas, dar acum se parea ca Roxana era o amazoana, o stapana, stia fiecare pas. “Da, asta ii job-ul ei, ce pot sa fac eu?” se resemna el.
- Cum vrei sa o facem?
- Ai zis ca sunt numai al tau, asta inseamna ca tu esti stapana mea, zise el cu o privire induiosatoare, curios de ce va urma sa se intample.
Ea zambi din nou, stia ce are de facut, multe nu mai erau de facut pentru ca il pregatise inca de cand il dezbracase, acum se urca pe el si incepu sa-i ofere ce stia ea mai bine, placerea, sexul, acel joc a doua corpuri infierbantate de placere si de entuziasm, totul decurse normal, intra si el in jocul ei si incepu sa ia initiatia, o culca sub el si incepu sa dea tot ce avea mai bun in el, de parca ar fi trebuit sa ii dovedeasca acelei amazoane ca el nu e doar un biet amarat indragostit, intr-un bordel, ce se gandea doar la acea persoana pe care el o iubea. Totul a durat cam 15 minute, 20 in gandul lui, la sfarsit fata a stiut destul de bine sa mimeze orgasmul incat sa il multumeasca pe el. “Oare pe cati i-a prostit asa?” se intreba el cand isi tragea slitul la loc, in acelasi loc de unde Roxana il deranjase.
- Esti mai bine? intreba ea in timp ce isi strangea sanii in acelasi sutien de matase.
- Da, zambi el multumitor, a fost bine.
Jos se intalni cu gasca lui, toti erau cu zambetul pe buze si cu bautura in fata, il asteptau pe mircea, doar el mai ramasese nehormonat dintre ei.
- No cum te simti prietene? il intreba Mihai.
- Bine, tocmai am facut sex cu gandul la alta persoana, zise el trist.
). [Spania era tot la fel, la fel cum am gasit-o prima data, la fel cum am lasat-o si asa va ramane, pe scurt: NU e Romania. Oricat de nationalist as fi si oricat demult as tine la tara mea, saracita de unii si de altii, cat am de trait eu nu va fi niciodata ca Spania, atat de organizata de.... da ce sa mai vorbesc, nu are rost, asta nu e blog de politica (defapt nici nu stiu ce blog ii asta 
)]. Mama ce de paranteze, parca is profu’ meu de istorie din gimnaziu, Dumnezeu sa-l ierte, ca numai la el 10 minute erau predare iar restu paranteze, sa trecem mai departe.
(ca tot am mai imbatranit cu un an).
